duminică, 24 octombrie 2010




Prin fereastra camerei ei, razele lunii ii alintau pielea fina, uda din cauza lacrimilor varsate pentru el. Ea il iubeste, ii este aproape, ii arata sentimentele dar el, rece, inchide ochii si se intinde pe patul ei. Nu se mai putea opri din plans, ea... nu stia ce sa faca, sa il tina langa ea, sau sa ii dea drumul, sa il lase pentru lume. A stat pe ganduri, cand l-a privit in ochi, teama de a-l pierde crescu. Nu a vrut sa il lase, prefera sa sufere si sa stea cu el, decat sa se isi imagineze viata fara el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu